Scurt istoric al Bisericii Penticostale „Elim” din Sântandrei

Scurt istoric al Bisericii Penticostale „Elim” din Sântandrei

Începuturile

Cu mult înainte de fondarea Bisericii Elim, prima luminiță a mișcării penticostale din comuna Sântandrei, Județul Bihor, a fost aprinsă de Domnul prin mutarea în anul 1957 a familiei Șipoș Ioan în sat, fiind prima familie de credincioși penticostali din Sântandrei.

Apoi, în anul 1964, își stabilește aici domiciliul și familia fratelui Vaida Vasile, un om credincios penticostal a cărui soție s-a întors la Domnul în anul 1970. În anul următor, vine în Sântandrei și fiul lor cel mare, Vaida Teodor, împreună cu soția și socrii săi. Acesta se întoarce la Domnul în anul 1970, însă soția nu îl urmează pe această cale până mai târziu. În anul 1964 se mută în Sântandrei o altă familie numeroasă de credincioși, familia Mocan.

La început, toți acești frați și surori mergeau împreună la închinare în Biserica Penticostală nr. 1 din Oradea. Tinerii familiei Șipoș, Vaida și Mocan se integraseră în grupurile de laudă, părtășie și studiu biblic din această biserică. În anul 1981 au început o lucrare de misiune alături de câțiva tineri din oraș, slujind în mai multe Biserici și ducând Vestea Bună la cei ce aveau nevoie mare de ea. În aceste călătorii ei au cunoscut mulți frați care mai apoi vizitau credincioșii din Sântandrei cu ocazia serilor de rugăciune care aveau loc în casele fraților din sat.

Aceste seri au avut un rol important în creșterea spirituală a fraților și în dezvoltarea a ceea ce după ani și ani urma să se numească Biserica Penticostală Elim. Deși în perioada 1970-1982 aceste seri erau mai rare, odată cu trecerea anilor, mai exact în perioada 1982-1983, serile erau tot mai dese, Duhul Sfânt producând în inima oamenilor schimbarea, lăsând multe binecuvântări în inima celor ce-L căutau cu sinceritate pe Domnul.

Trezirea spirituală

În anii 1985-1986, Domnul a adus în mijlocul nostru o puternică trezire spirituală, fiind botezați cu Duhul Sfânt mulți tineri. Dintre ei au primit și darul proorociei. Frații și surorile se întâlneau de trei ori pe săptămână, iar Domnul lucra cu putere în mijlocul lor prin vindecări și eliberări de sub puteri demonice.

Cum era și de așteptat, dușmanul nostru cel mai mare, Diavolul, a încercat în repetate rânduri și în diverse moduri să împiedice lucrare ce Domnul o făcea prin ei, dar puterea lui Dumnezeu care a fost necurmat cu ei, i-a protejat.

Într-o seară, când erau adunați pentru rugăciune, o soră le-a spus fraților că șeful postului de poliție din sat i-a denunțat pentru că se întâlneau și că urmau să aibă probleme. Astfel au început să fie mai precauți, anunțând locul unde urmau să se adune doar cu câteva ore înainte. În cadrul acestor întâlniri era o părtășie deosebită cu Domnul; veneau frați și surori din Ineu, din oraș și din alte localități apropiate. Ei mărturiseau că, datorită bucuriilor spirituale avute în Duhul Sfânt, n-ar mai fi plecat la casele lor, rămânând uneori la părtășie până la ore înaintate sau chiar până în zori.

În Bisericile în care călătorea, acest grup, alături de unul sau doi frați mai în vârstă, reprezenta Biserica Penticostală din Sântandrei, deși oficial ea nu exista, neavând un locaș de închinare și nefiind recunoscută de Cultul Penticostal.

În această perioadă au mai venit în Sântandrei familii din județul Sălaj, din zona Aleșdului, unii tineri ai acestor familii căsătorindu-se cu tinere din Sântandrei. Frații mărturisesc că acești noi veniți au ajutat la creșterea spirituală a Bisericii. În părtășia lor, ei mereu simțeau prezența Domnului, fiind manifestate și minuni și eliberări de sub posesie demonică. Exista o înțelepciune dată de Duhul Sfânt în studierea Cuvântului. La fiecare întrebare sau nelămurire a fraților, primeau răspunsul în cadrul acestor întâlniri de părtășie. Dumnezeu întărea astfel mărturia Lui în Sântandrei înainte de a exista zidurile unei Biserici.

Înființarea Bisericii Penticostale din Sântandrei (10 Ianuarie 1990)

În anul 1989, frații conducători, sfătuiți de anumiți membri ai Bisericii care cunoșteau bine Constituția României, au aflat faptul că, pe baza unui decret al acesteia privind libertatea religioasă, ar fi putut să se adune în Sântandrei, funcționând ca Biserică recunoscută de către stat. Le-ar mai fi trebuit un loc adecvat acestei lucrări, dar nu reușeau să-l găsească.

Văzând aceste lucruri, fratele Șipoș Ioan a hotărât, împreună cu familia sa, să pună la dispoziția Bisericii o cameră ce aparținea locuinței sale, o cameră ce măsura 4×4 m, pe care frații cu bucurie, au amenajat-o cum au putut pentru a lua înfățișarea unei mici biserici. Între timp, frații conducători au depus o cerere pentru obținerea autorizației de funcționare din partea Cultului Penticostal din Romania.

Astfel, prin fratele păstor Bănoi Grigore, în data de 22 decembrie 1989 orele 10, frații conducători înștiințau Primăria municipiului Sântandrei în ceea ce privește decizia lor de a funcționa ca Biserică, comunicându-i faptul că, începând cu data de 24 decembrie 1989, se vor aduna pentru a oficia prima slujbă religioasă penticostală a Bisericii din Sântandrei.

Primărița a respins aceasta cerere dar nu a mai avut timp să i se împotrivească deoarece, după nici măcar o oră de la discuția avută cu frații, prin harul Domnului, aceasta a fost destituită din funcția ce o avea, dictatura comunistă fiind răsturnată. Astfel a luat naștere Biserica Penticostală din Sântandrei: în data de 10 ianuarie 1990 biserica primește și autorizația de funcționare de la București.

În același an, 1990, fiind și un an electoral, a fost ales un comitet al Bisericii, format din cinci frați membri ai bisericii, sub păstorirea fratelui Ivan Petru. Acesta, fiind un om al lui Dumnezeu ce slujea în mai multe Biserici din județ, a ordinat în slujba de diacon pe fratele Teodor Vaida. În acest moment de început, biserica era alcătuită din 30 de membri.

Primul diacon al Bisericii Penticostale din Sântandrei

Ordinarea fratelui Vaida Teodor, a avut loc în anul 1990. Atunci Biserica se aduna la fratele Șipoș, având ca păstor pe fratele Ivan Petru. Fratele Ivan, fiind implicat în mai multe biserici, ajungea foarte rar la Sântandrei. Se simțea nevoia unui slujitor ordinat. Fratele Ioan Vaida era responsabil în aceea vreme, fratele Pașca Valentin era secretar, iar fratele Șipoș, casier.

Înainte de ordinare, fratele Vaida nu voia să fie diacon deoarece se simțea nepotrivit pentru această slujbă, soția sa nefiind întoarsă la Domnul, întoarcerea ei având loc trei ani mai târziu (28 August 1994, Biserica Maranata). În ciuda faptului că fratele Teodor se simțea nepotrivit, Dumnezeu îi vorbise printr-o proorocie spunându-i: „Cauți să te dezlegi de ceva, dar de ce cauți să te dezlegi te vei lega mai tare”. El a înțeles că Domnul are nevoie de el în lucrare și a acceptat ordinarea. Actul ordinării a fost oficiat de fratele Ivan Petru.

Demersuri pentru construirea unui nou locaș de cult

Cu trecerea timpului, prin harul și binecuvântarea Domnului, numărul membrilor a continuat să crească, astfel că, în anul 1991, locul în care se adunau a devenit neîncăpător.

Frații s-au rugat Domnului pentru un loc unde să poată construi un nou locaș de închinare mai încăpător.

Au prezentat problema autorităților din sat, care în prealabil le-a oferit un loc care, din motive de neînțeles, chiar pe când frații făceau schița cadastrală, le-a fost luat înapoi. Dezamăgiți, membrii Bisericii au continuat să strige către Domnul pentru a primi o rezolvare acestei probleme, iar El le-a răspuns într-un mod minunat, printr-o descoperire în care le-a arătat locul unde urma să fie construită Biserica, indicându-l cu niște raze de lumină ce coborau asupra locației respective. În același timp, Domnul a lucrat la inima a doi frați care, vecini fiind, s-au hotărât să doneze un teren potrivit pentru construcția acesteia. Suprafața terenului era de 201 m².

Cu sprijinul autorităților locale, înainte de a avea autorizația de construcție și proiectul executat, frații au început construirea locașului de cult, toate acesta întâmplându-se în anul 1992. De asemenea au mers în București la Secretariatul De Stat Pentru Culte cu proiectul spre aprobare, unde au avut neplăcuta surpriză să fie respinși, considerându-se că proiectul nu corespundea unei biserici din punct de vedere arhitectural. Dar acest fapt nu a reprezentat nicidecum o piedică în realizarea scopului ce Domnul l-a așezat în sufletele lor; întorși în Oradea, au căutat un alt arhitect, iar data aceasta au obținut avizul favorabil.

Deschiderea locașului de închinare (24 Octombrie 1993)

Sub călăuzirea Domnului, punând mână de la mână în toate aspectele necesare construcției, au reușit ca în scurt timp să termine clădirea, astfel încât în data de 24 octombrie 1993 a avut loc inaugurarea Bisericii Penticostale din Sântandrei, la acea vreme nefiind încă denumită Elim.

Alături de membrii Bisericii, au fost prezenți și oameni din partea autorităților, cum ar fi primarul, secretara Primăriei, diferiți profesori, arhitectul și inginerul de rezistență. În cadrul programului ce a avut loc, profesorul de matematică, domnul Filip, a făcut în alocuțiunea sa o afirmație interesantă, spunând: „Zidurile au fost terminate, dar construcția spirituală de abia acum începe”.

Ordinarea fratelui Aurel a avut loc în 6 Aprilie 1994, la aproximativ un an după deschiderea noului locaș de închinare (1993). În aceea vreme păstor era Ivan Petru (păstor Maranata), prezbiterul bisericii era Cioloș, responsabilul era Pașca Valentin, iar secretar, Ioan Vaida. Vaida Teodor era diacon, dar era nevoie de mai mulți slujitori. Au fost propuși doi frați pentru slujba de diacon, fratele Ioan Vaida și fratele Aurel Covaci. Alegerea s-a făcut prin tragere la sorți.

Fratele Aurel își amintește că un copil din biserică a fost desemnat să tragă sorțul. Frații credeau că cel care va ieși la sorti va fi cel ales de Dumnezeu, asemeni alegerii lui Matia din Faptele Apostolilor. La slujba de ordinare au predicat fratele Ivan Petru, cel care a și oficiat ordinarea, și a mai predicat un invitat din S.U.A.

Dorim să amintim frații care au urmat la conducere, subliniind faptul că în anul 1995 fratele Ivan Petru l-a ordinat ca prezbiter pe fratele Cioloș Gheorghe, urmând ca în anul 1998, pentru un scurt timp, de numai doua luni, să vină la conducere păstorul Chichinejdi Viorel, căruia i-a urmat fratele Silaghi Gavril.

Vremuri noi la „Elim”

În anul 2007 fratele Pașca Gheorghe a preluat conducerea bisericii, în timp ce fratele Pupăza Cornel slujea ca prezbiter. În momentul de față, fratele Pupăza este păstorul Bisericii Elim, în timp ce fratele David Demeter este păstorul-asistent al bisericii, având incluse și responsabilitățile de prezbiter.

În anul 1994 Biserica număra 77 de membri. În jurul anului 1996, Biserica din Sântandrei număra 82 de membri. În prezent, Biserica Penticostala Elim are în componența ei 141 de membri adulți. Pe lângă aceștia, se adaugă și 55 de copii.

Putem spune că sub ochii și ocrotirea lui Dumnezeu, Biserica Penticostală Elim din Sântandrei a crescut numeric de-a lungul anilor. Creșterea Bisericii Elim nu este doar una numerică ci și spirituală și de asemenea una pe plan fizic.

Cu ajutorul lui Dumnezeu Biserica s-a extins, și are acum un corp-anexă care beneficiază de cele mai bune condiții. În respectivul loc, copiii pot învăța despre Dumnezeu, iar lucrarea spirituală din Sântandrei poate să se dezvolte.