Cina Domnului

Cina Domnului

Biserica „Elim” din Sântandrei practică împărtășirea Cinei Domnului, la slujba de dimineață a fiecărei duminici din lună, pentru a vesti moartea Domnului până când va reveni pe norii cerului (1 Corinteni 11:26).

Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toți din el. Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.” (Marcu 14:22-25)

La Cina Domnului pot participa doar persoanele care au încheiat un botez nou-testamental. Cina Domnului este compusă din frângerea pâinii și împărtășirea paharului cu vin oprit din fermentație, deoarece la descrierea instituirii actului de către Isus Hristos vinul este descris ca fiind „rodul viței”, nu cuvântul grecesc „oinos”, care ar putea face referire atât la vinul nefermentat, cât și la cel fermentat. (Biblia de studiu pentru o viață deplină, pag. 1420).

Înainte de fiecare împărtășire, frații slujitori stau la dispoziție pentru a asculta mărturisirea păcatelor. Suntem de părere că participarea la acest act sfânt trebuie făcută după o cercetare a propriului cuget.

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. (1 Corinteni 11:30)

Trupul și Sângele Domnului sunt împărțite de către frații slujitori tuturor membrilor bisericii, care au încheiat un botez nou-testamental și care s-au cercetat în propriul cuget dacă sunt vrednici să ia parte la acest act.

Spălarea picioarelor

Instituirea spălării picioarelor a fost făcută tot de Isus Hristos, în camera de sus, la ultima Sa cină. Domnul Isus pune accentul pe slujirea aproapelui nostru atunci când instituie acest moment. După ce are loc împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, credincioșii botezați ai Bisericii Pencticostale „Elim” din Sântandrei își spală unul altuia ambele picioare.

S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar și mâinile, și capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, și voi sunteți curați, dar nu toți.” Căci știa pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați.” Deci , dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. (Ioan 13:4-11,14)